Tehnologia culturii de usturoi. De la A la Z.

Familia: Alliaceae (Liliaceae)

Denumire stiintifica: Allium sativum L.

Denumire populara: usturoi, usturoi de primavara, usturoi de vara, usturoi de toamna.

Usturoiul este originar din bazinul Marii Mediterane, Egipt, Grecia, Asia Mica si de Sud, Kazahstan, Uzbekistan, Iran, Afganistan, India. Creste spontan in peninsula Iberica (Spania), insula Sicilia, nord-estul si nord-vestul Africii (Egipt, Algeria). Acesta a fost cultivat cu cca 6000-5000 ani i. Hr. Dupa diversi autori usturoiul a fost cultivat inca din vremea egiptenilor, grecilor si romanilor, fiind folosit initial ca planta medicinala apoi ca planta alimentara.

Acesta a fost utilizat ca fortifiant impotriva ciumei. Dioscoridae si Galen il descriu ca un bun viermifug. Arabii il recomandau ca antidot contra turbarii si muscaturilor de vipera. In timpul Renasterii era considerat un panaceu, timp de secole fiind singurul remediu contra ciumei. Louis Pasteur, pionierul microbiologiei si unul din fondatorii medicinii moderne, a fost uluit de proprietatile medicinale ale usturoiului, pe care l-a recomandat ca antiinfectios in primul razboi mondial. Un rol important in dispersia acestuia la nivel global au avut-o comerciantii europeni, transformand usturoiul intr-un condiment indispensabil pentru toate tarile pe care le tranzitau. Cele mai mari tari producatoare de usturoi sunt: China, Coreea, Tailanda, Spania, Egipt si India.

Primele cultivare intalnite in tara noastra apar descrise in lucrarea „Cultura legumelor” de Ilie Morlova, 1926 astfel: usturoiul obisnuit si cel rosiatic, care e mai timpuriu.

In Catalogul de Seminte Agrosem din anul 1958 intalnim descrise soiurile De Cenad, De Copalau (de Moldova) si de Obiditi. Pe langa acestea, de–a lungul timpului s-a remarcat ca populatie locala varietatea de usturoi, de Ramnicul Sarat ( de Ramnicelu).

 In Catalogul Oficial al Plantelor de Cultura din Romania sunt inscrise in prezent urmatoarele soiuri: timpurii: Ager, Eduard; semitardiv: Claudiu.

In prezent, dintre populatiile locale cultivate la Buzau si Ramnicul Sarat, prin selectie clonala s-au obtinut doua soiuri ce se afla in curs de omologare.

Proprietati alimentare

Usturoiul este o planta cu multiple intrebuintari. Usturoiul se cultiva pentru bulbii sai, tulpina falsa si frunzele verzi care se consuma in stare proaspata sau se utilizeaza pentru condimentarea unor mancaruri sau conserve. Se poate industrializa prin deshidratare, liofilizare sau se transforma in pasta. Este utilizat pentru aroma sa puternica ce completeaza aproape orice fel de mancare. Cateii de usturoi se pot consuma atat in stare proaspata cat si preparati in diverse feluri de mancare. Odata cu procesarea termica, aroma si iuteala caracteristica se transforma intr-un gust dulce si placut. Se pot consuma chiar si bulbilii aerieni care nu prezinta un gust iute atat de puternic ca cei din sol. Pasta de usturoi se aplica pe paine prajita si in combinatie si cu alte ingrediente se obtin bruschetele, crostini, toast cu usturoi, etc. De asemenea, in tara la noi este consumat mujdeiul de usturoi, un condiment foarte popular care insoteste multiple feluri culinare.

Proprietati medicinale Este folosit in industria farmaceutica pentru prepararea medicamentelor hipotensive.

Cateii de usturoi contin 22.6 – 27.9% glucide, 5.3 – 6.8% protide, 0.06 – 0.20 % lipide, 0.7 %, saruri minerale de Na 32.0 mg/100 g.s.p. si K 515 mg/100 g.s.p, 30 mg acid ascorbic/100 g material proaspat.

Usturoiul poate fi considerat si o planta medicinala fiind mult utilizat in industria farmaceutica deoarece extractul de usturoi contine alcaloizi, mici cantitati de ajeon precum si o substanta bioactiva – alicina. Toate aceste substante au rol antitrombotic, inhiba cresterea tumorilor si diminueaza continutul de lipide din sange (Clavey s.a. (1997), Leighton s.a. (1992) citati de Burzo I. si colab., 2005.

Bulbii de usturoi acumuleaza o cantitate mare de potasiu, calciu, magneziu si sodiu, precum si de nitrati. Valorile medii intalnite privind continutul de nitrati sunt de 3.115 ppm in frunze si 1.193 ppm in bulbi (Burzo I. si colab., 2005).

Medicii chinezi trateaza cu usturoi meningita produsa de ciuperca Cryptococcus neoformans. Actiunea hipotensiva consta in scaderea tensiunii arteriale si se datoreaza disulfurii de alil. Exista numeroase studii care au confirmat caracterul adjuvant al usturoiul in preventia si tratarea diverselor afectiuni, boli, infectii. Tromboza, tromboflebita poate fi prevenita prin consumul a 4-6 catei de usturoi pe zi. De asemenea poate fi utilizat ca tratament complementar la medicatia prescrisa de medic. In privinta cancerului de colon, al celui de esofag, laringe, rect si al cancerului gastric, mai multe cercetari epidemiologice arata ca la populatiile unde usturoiul intra in dieta zilnica, exista un risc mult diminuat de dezvoltare a cancerului de colon si de stomac. Doza de usturoi recomandata este de minimum 2 catei pe zi. Medicii israelieni, recomanda pentru prevenirea aparitiei gripei consumul zilnic a trei-patru catei de usturoi, datorita efectului de intarire a imunitatii, continand substante care distrug sau incetinesc ritmul de inmultire al virusilor gripali. Riscul de infarct scade foarte mult la persoanele care tin periodic o cura cu usturoi, conform unui studiu italian. Este recomandat ca in special persoanele de peste 50 de ani sa consume in mod regulat usturoi, pentru a beneficia de protectia miocardului pe care usturoiul o poate oferi. De asemenea, diabetul si bolile cardiace declansate de aceasta boala pot fi prevenite prin introducerea in dieta zilnica a usturoiului. Pentru prevenirea aparitiei viermilor intestinali si pentru eliminarea acestora si a oualor acestora este indicat sa se consume un decoct de lapte cu usturoi, aproximativ jumatate de pahar pe zi.

Efectele racelilor, rinitelor, bronsitelor, laringitelor produse de virusul gripal pot fi reduse semnificativ cu ajutorul consumului de usturoi, potrivit unui studiu al medicilor britanici. Extern, aplicat sub forma de cataplasme pe spate si pe piept, el este si o metoda foarte buna de combatere a tusei si a raguselii.

Un studiu german realizat pe 280 de persoane, timp de 4 ani, arata ca usturoiul previne formarea placii de grasime in artere si poate chiar sa diminueze dimensiunea ateroamelor existente. Oamenii care au consumat cca. 6-7 g de usturoi zilnic au avut cu 18% mai putine depuneri de colesterol in artere la sfarsitul studiului, decat cei din grupul martor. La femei, efectul a fost mai pronuntat, ajungandu-se la reduceri de pana la 25% a nivelului colesterolului, in urma tratamentului cu usturoi.

Cercetarile realizate in Germania, in 1996, asupra persoanelor cu afectiuni ale arterelor periferice au aratat ca, in cazul consumului regulat de usturoi, distanta pe care aceste persoane bolnave o pot parcurge pe jos, fara sa aiba dureri in membre, creste considerabil. Imbunatatirea este de pana la 80%. Doza zilnica de usturoi folosita in studiu: 7 grame. Numeroase studii au demonstrat efectul sau adjuvant in cazurile de HIV/SIDA, hipertensiune, candida bucala/vaginala, boala piciorului de atlet, chelire.

Formele de administrare si utilizare a usturoiului sunt diverse, dintre care amintim: mujdeiul, decoctul in lapte, siropul de usturoi, maceratul in alcool, cataplasmele cu usturoi si consumul acestuia ca atare.

In Coreea, usturoiul negru este folosit de sute de ani, fiind apreciat in primul rand pentru efectele sale energizante. el este recunoscut ca un condiment bogat in antioxidanti, un aliment anti-cancer si cu efecte benefice in lupta cu colesterolul. In plus fata de usturoiul traditional, cel negru, la maturare, isi activeaza S-alicina, care este prezenta in concentratie mai mare si asista la absorbtia alicinei.

Alte utilizari – Usturoiul si anumite extracte pe baza de usturoi sunt utilizate ca un pesticid organic impotriva musculitei albe, afidelor, si multor alte insecte precum tantarii. De asemenea are utilizari si in cosmetica, fiind foarte eficient in combaterea acneei dar actioneaza si ca un revitalizant al scalpului si firului de par.

Particularitati botanice La noi in tara usturoiul se comporta ca planta anuala deoarece inmultirea sa se face pe cale vegetativa prin bulbi si bulbili (catei), nu formeaza tulpini florifere, flori si seminte, desi in zonele de origine este planta perena.

Sistemul radicular este superficial, fiind alcatuit din radacini fasciculate, albe, subtiri care strabat straturile superficiale ale solului. Tulpina plantei este un disc pe care la partea inferioara sunt prinse radacinile iar la partea superioara se formeaza bulbul. Bulbul (capatana) este format din mai multi bulbili (catei) fiecare fiind acoperit cu o foita pergamentoasa iar la exterior toti sunt inveliti in 2-3 foite pergamentoase de culoare alba, alb-murdar, roz sau violaceu. Bulbilii au marimi si greutati diferite in functie de cultivar, la cultivarele cu bulbili foarte mici, se poate ajunge pana la 800-1000 de bulbili.

Fiecare bulbil prezinta un mugur vegetativ care permite inmultirea speciei fiind practic singura metoda de inmultire care se poate practica deocamdata la noi in tara.

Frunzele sunt lineare, netede, de culoare verde albastruie iar la partea inferioara se imbraca unele pe altele formand tulpina falsa. Frunzele ca si la ceapa sunt acoperite cu un strat gros de pruina inca din fazele tinere ale plantei. Usturoiul se imparte in doua grupe: cu tulpina (gatul) moale si cu tulpina (gatul) tare.

Denumirea stiintifica a primei grupe, cu gatul moale este Allium var. sativum. Aceasta grupa se deosebeste prin culoarea alba sau alb-argintie a tunicilor pergamentoase ce invaluie bulbilii de usturoi, de asemenea dispunerea acestora este stratificata, iar tulpina centrala este moale, flexibila permitand impletirea acestora pe funie pentru o pastrare corecta si eficienta peste iarna. Aroma acestor varietati de usturoi este mai blanda, textura frageda, iar cateii sunt de dimensiuni reduse, regasindu-se intr-o capatana intre 10-30 de catei (bulbili).

Varietati de usturoi

A doua grupa, cea cu tulpina tare poarta denumirea stiintifica de Allium var. ophioscorodon. Aceasta mai este regasita sub denumirea populara de usturoi Rocambole. Acesta este caracterizat de o tulpina centrala groasa, care la maturitate este foarte dura si nu permite impletirea bulbilor pe funie. Tunicile pergamentoase sunt adeseori de culoare rosiatica, cu o capacitate foarte buna de depelare. Dispunerea bulbililor este unistratificata in jurul tulpinii centrale. Cateii sunt de dimensiuni mari, de 2-3 ori mai mari comparativ cu cei ai prime grupe, regasindu-se intr-un numar mai redus, 5-10 bulbili. Aroma acestora este foarte puternica, cu o textura densa, iar capacitatea de pastrare peste iarna este mai scazuta.

Planta usturoi, detaliu flori

Cultivarurile de primavara sunt caracterizate printr-o capacitate buna de pastrare in depozite si o rezistenta scazuta la temperatura. Datorita acestor caracteristici aceste cultivaruri este bine sa se planteze primavara devreme.

Cultivarurile de toamna au o capacitate de pastrare redusa, dar sunt foarte rezistente la temperaturi scazute din camp. Datorita acestei calitati infiintarea culturii se poate face toamna.

Usturoiul negru nu exista ca varietate distincta ci acesta se obtine printr-o tehnica speciala practicata de asiatici de ani de zile, de altfel acesta fiind secretul longevtitatii lor.

Usturoiul negru se obtine printr-un procedeu special, o macerare realizata timp de 45 de zile, interval in care capatanile se pastreaza intr-o incapere foarte bine izolata. Se impune o temperatura constanta si o umiditate ce nu are voie sa variere cu mai mult de 5%.

Temperatura optima de pastrare a bulbilor destinati plantarii este de 0-3^oC iar temperaturile mai ridicate, de peste 20°C si se planteaza primavara, exista riscul ca acestia sa nu mai formeze bulbi.

Usturoiul are pretentii mari fata de lumina, plantat in zone umbrite nu mai formeaza catei.

Fata de umiditate are cerinte moderate dar nu suporta nici seceta excesiva nici baltirea. In conditii de seceta se reduce mult productia, iar daca apa stagneaza putrezesc mai intai frunzele pergamentoase care acopera bulbul iar daca baltirea este pe o perioada mai lunga putrezesc bulbii de usturoi.

Usturoiul prefera soluri usoare, bine structurate, bogate in substante organice, dar fertilizarea cu gunoiul de grajd este bine sa se aplice la cultura premergatoare, deoarece usturoiul valorifica efectul remanent al acestui ingrasamant. De-a lungul timpului au fost identificate zone pretabile cultivarii usturoiului unde se obtin rezultate foarte bune, tocmai datorita timpului de sol. Specia prefera soluri nsiipoase, cu drenaj bun, stiindu-se ca cel mai periculos daunator al speciei este nematodul de sol iar solurile nisipoase, bine drenate nu favorizeaza inmultirea acestuia.

In conditiile pedoclimatice ale tarii noastre poate fi cultivat atat in spatii protejate cat si in camp. In spatii protejate se cultiva pentru a obtine usturoi verde, pentru frunze iar in camp, pentru frunze si bulbili. Acesta se inmulteste numai pe cale vegetativa, prin catei (bulbili de sol proveniti din despicarea capatanii), prin bulbili aerieni si microbulbili. Se intalnesc in cultura mai multe varietati: varietati ce se inmultesc numai prin bulbili subterani ce sunt obtinuti prin despicarea capatanii; varietati ce se inmultesc prin bulbili subterani dar si bulbili aerieni, dintre acestea amintim varietati ce in primul an necesita plantarea bulbilului aerian si se obtine in sol un bulbil asemanator arpagicului iar acesta, plantat in anul doi, produce o capatana mare compusa din mai multi bulbili, totodata emitand si tulpina florala ce formeaza la randul ei bulbili aerieni; varietati care se inmultesc prin bulbili din capatana si produc o capatana mare in sol, emit tija florala ce infloreste asemenea cepei, insa nu produce samanta. De regula aceste varietati produc in sol capatani foarte mari cu bulbili bine dezvoltati, majoritatea provenind din varietatea numita „usturoiul elefant”. S-a constatat ca acesta are capacitatea de a forma in jurul discului 6-8 microbulbili, pe langa capatana, acoperiti intr-o foaie pergamentoasa ce in anul urmator formeaza un bulb asemanator unei cepe de mici dimensiuni. Daca se planteaza, formeaza capatana foarte mare si tulpina florala sterila.

Bune premergatoare pentru cultura usturoiului sunt solano-fructoasele si leguminoasele. La cultura usturoiului se va respecta obligatoriu asolamentul si rotatia de 4-5 ani, deoarece usturoiul poate fi atacat de nematozi care pot compromite productia.

Cercetarile intreprinse au demonstrat ca aria de raspandire in cultura in Romania, nu corespunde cu cea a cepei, desi sunt din aceeasi familie, au zone favorabile diferite. O atentie deosebita trebuie acordata zonarii speciei, aceasta fiind cultivata numai in bazinele legumicole consacrate. Cercetarile intreprinse au aratat ca populatia locala de usturoi de Ramnicul Sarat care este cultivata in zona Ramnicul Sarat, valea Ramnicului si Ramnicelu, cultivata la 30 km distanta, respectiv bazinul legumicol Buzau nu a obtinut aceleasi rezultate.

Lucrarile de pregatire a terenului incep in toamna, prin desfiintarea culturii anterioare, fertilizarea cu 300-350 kg/ha superfosfat si 100-150 kg/ha sare potasica, aratura adanca la 28-30 cm. Daca plantarea se realizeaza toamna terenul se marunteste imediat cu grapa cu discuri iar plantarea bulbililor se va face obligatoriu in luna octombrie, pentru ca plantele sa fie bine inradacinate pana la instalarea inghetului. Pentru plantarile de primavara aratura se lasa in brazda cruda. Imediat ce se poate intra pe teren primavara se fertilizeaza cu 150 kg/ha azotat de amoniu sau ingrasaminte complexe, se  marunteste terenul cu grapa cu discuri iar pe suprafete mari si in cazul terenurilor foarte imburuienate, cultura poate fi erbicidata atat inainte de infiintare cat si dupa plantare, aceasta fiind toleranta la actiunea erbicidelor. Erbicidele selective pot fi aplicate pe perioada de vegetatie, insa dupa ce plantele au ajuns in stadiul de frunze adevarate si sunt bine acoperite cu pruina. Plantarea de primavara se va face in luna martie alegand ca material de inmultire doar bulbii sanatosi, neinfectati cu nematozi sau seci. Cantitatea necesara de bulbili este de 400 – 1000 kg/ha in functie de marimea bulbilor si schema de infiintare aleasa.

Usturoiul suporta mai multe variante tehnologice in ceea ce priveste infiintarea culturii. Se planteaza manual sau mecanizat, 4 randuri (la 20 cm) si la 30 cm intre benzi, la distanta de 5-6 cm intre plante/ rand, realizand o densitate de 600.000-700.000 pl/ha.

Schema orientativa de infiintare a culturii

Adancimea de plantare variaza in functie de tipul de sol. Pe solurile usoare si bine pregatite acesta se planteaza la 5 cm toamna si 3-4 cm primavara. In cazul solurilor mai grele, adancimea de plantat se va micsora.

Combaterea buruienilor se va face cu mare atentie deoarece acestea pot concura usturoiul atat pentru hrana cat si pentru lumina. Pe parcursul perioadei de vegetatie se pot face 2-3 prasile mecanice si 1-2 manuale atat pentru combaterea buruienilor, afanarea solului si prevenirea aparitiei crustei.

In perioada formarii bulbilor se aplica 2-4 udari cu norme de 300-350 m³ apa/ha daca lipsesc precipitatiile insa numarul acestora este influentat in mod direct de precipitatiile cazute.

Pentru asigurarea unor productii bune se aplica si o fertilizare faziala, mai ales pe solurile sarace in elemente nutritive, folosind ingrasaminte complexe 150-200 kg/ha sau ingrasaminte.

Combaterea bolilor si daunatorilor se face respectand in primul rand rotatia culturii si la avertizare in cazul in care se semnaleaza prezenta unor boli sau daunatori.

Suillia lurida (musca usturoiului) afecteaza frunzele si bulbii de usturoi unde formeaza galerii. Bulbii atacati isi pierd fermitatea si putrezesc.

Musca usturoiului

Nematodul Ditylenchus dipsaci ataca in special usturoiul cultivat pe terenuri umede grele si reci. Bulbii atacati sunt lipsiti de discul radicular si acesta se desprinde cu usurinta la smulgerea plantei. Tulpina in jurul coletului este umflata, deformata si crapata iar frunzele in partea terminala sunt uscate si rasucite.

Efectul atacului de nematozi (aspect bulbi si frunze)

Atunci cand se aplica tratamente fitosanitare se recomanda adaugarea de aracet sau altor substante adezive pentru a realiza contactul substantei cu aparatul foliar.

Recoltarea se poate face esalonat manual sau mecanizat, in luna iunie la usturoiul plantat de toamna iar la cel plantat primavara in luna iulie cand tulpinile false s-au inmuiat iar frunzele sunt uscate. Bulbii se lasa sa se usuce la soare 8-10 zile si apoi se transporta la locul de depozitare.

Usturoiul uscat poate fi pastrat pentru o perioada lunga de timp. Soiurile de toamna pot fi pastrate pana in luna ianuarie iar cele de primavara cu doua luni mai mult.

Cultura de usturoi se infiinteaza cu multa dificultate deoarece necesita o cantitate mare de material biologic pentru plantat insa daca materialul biologic, conditiile climatice si tehnologia de cultura sunt corespunzatoare, productiile pot fi ridicate, oferind posibilitatea valorificarii o perioada lunga de timp, inregistrand astfel profit substantial. Productia obtinuta in functie de tehnologia aplicata este de 8-10 t/ha. Cultura fortata a usturoiului se face pentru consumul ca stufat iar tehnologia de producere este similara cu cea de la ceapa. Se obtin 7 – 8 kg/m².

Autor: dr.ing. Costel Vinatoru