Grădina ta

Cum se creşte şi se întreţine planta imunităţii, Lophanthus anisatus

Lophanthus anisatus aparţine familiei Lamiaceae compusă din 22 specii de plante perene aromatice medicinale şi este originar din Asia. În România a fost aclimatizat la S.C.D.L. Buzau şi înscris la ISTIS în vederea omologării şi brevetării şi se află în ultimul an de testare. Aclimatizarea şi înscrierea în Catalogul Oficial al Plantelor de Cultură  reprezintă o premieră naţională şi europeană.  O serie de cercetări au evidenţiat că mierea de Lophanthus are proprietăţi medicinale deosebite. Această plantă aduce un sprijin în plus apicultorilor şi pentru faptul că nu necesită tratamente chimice pentru combaterea bolior şi dăunatorilor, poate fi cultivat cu succes în sistem ecologic şi poate furniza nectar şi polen necontaminat cu produse de sinteză. Planta poate fi utilizată în scop culinar, medicinal sau ornamental.

Utilizată în salate şi diverse preparate culinare, această plană este apreciată datorită aromei sale specifice exprimată printr-un amestec de anason şi fenicul.

Medicinal: planta este înzestrată cu numeroase proprietăţi terapeutice, antistres şi antidepresive, calmant al mucoaselor intestinale, în stimularea circulaţiei sanguine şi  sporirea imunităţii.

Ornamental: poate fi cultivată în parcuri şi jardinière ca plantă decorativă, evidenţiindu-se prin inflorescenţele sale frumos colorate în albastru violet, acoperind o perioadă lunga de înflorire, începând cu luna iunie, până la venirea îngheţului.

Majoritatea compuşilor chimici din plantă au efecte antivirale, antimicrobiene, antiinflamatoare şi antioxidante

 Lophanthus conţine o gamă largă de uleiuri esenţiale folosite în special în industria parfumeriei. Este bogat în fenilpropani şi terpene. Conţinutul de fenilalil reprezintă mai mult de 50% din totalul de uleiuri volatile. Alţi compuşi volatili regăsiţi în planta de Lophanthus sunt metileugenol, mentol, izomentol, spatulenol. Sunt prezenţi, de asemenea, şi compuşi nonvolatili cum ar fi: acidul cafeic şi derivaţii acestuia, acidul rozmarinic, flavone ca acacetină, tilianină, agastachozide şi agastachin. Se găsesc de altfel şi o serie de terpenoizi incluzând acidul maslinic, oleanolic, ursolic şi steroli ca agastolul. Majoritatea compuşilor chimici au efecte antivirale, antimicrobiene, antiinflamatoare şi antioxidante.

Particularităţi biologice

Sistemul radicular este ramificat, viguros, explorează stratul arabil al solului până la adâncimea de 30 cm şi se dezvoltă foarte bine pe orizontală. Tulpina şi lăstarii sunt canelaţi, în secţiune având forma pătrată, la bază se lignifică pe măsura ce se maturează. Tulpina formează ramificaţii de la bază care se multiplică progresiv către vârf. Formează o tufă globuloasă, în primul an cu o înălţime de 90-100 cm, iar în anul doi şi trei 120-150 cm, în funcţie de gradul de aprovizionare cu apă.

Frunza are marginile sectate, vârful ascuţit, suprafaţa uşor poroasă, asemanatoare cu cea de Urtica dioica (urzica moartă). Inflorescenţa apare în anul întâi, începând cu luna iunie. În inflorescenţă florile se deschid treptat începând de la bază. Inflorescenţele au mărimi cuprinse între 5-18 cm şi sunt alcătuite din verticile suprapuse cu număr mediu de 12.

Perioada de înflorire este foarte lungă, se realizează eşalonat începând cu luna iunie până la venirea îngheţului. Această specie este entomofilă, foarte mult preferată de insecte, în special de albine. Sămânţa este mică, de culoare cafeniu închis, prezintă perişori fini greu observabili, de formă ovoidă, capacitate de germinare de peste 60%, durata de păstrare 3-4 ani, 1 g = 2520 seminţe, iar o plantă produce necesarul de sămânţă înfiinţării unui hectar de cultură (17,5 g).

Tehnologia de cultură

Perioada optimă de semănat pentru răsaduri este după 20 februarie, se recomandă semanatul în brazdă pe suport de turbă sau direct în palete alveolare sau ghivece. Dacă s-a semanat în pat, se impune lucrarea de repicare în palete alveolare sau ghivece, iar dacă s-a semanat direct în palete sau ghivece se recomandă lucrarea de rărit, lăsându-se o singură plantă în alveolă. Semănatul se recomandă să se facă la suprafaţă, sub 0,5 mm adâncime, cu multă atenţie deoarece seminţele sunt foarte mici. Răsăritul se realizează în 10-15 zile, dacă factorii de vegetaţie sunt asiguraţi în optim. Răsadul ajunge în stadiul de plantare după 60 de zile de la răsărire.

La înfiinţarea culturii se ţine seama de mai mulţi factori: sistemul de irigaţii folosit, sistemul de maşini utilizată pentru întreţinerea culturii şi respectiv spaţiul necesar de nutriţie şi dezvoltare. S-a constatat că specia suportă mai multe variante tehnologice în ceea ce priveşte înfiinţarea culturii, însă cea mai potrivită variantă tehnologică verificată în cadrul cercetărilor intreprinse este cu 70 cm între rânduri şi 30-35 cm între plante/rând. Înfiinţarea culturii se poate face într-o perioadă lungă de timp, în funcţie de condiţiile climatice, începând cu 15 aprilie şi terminând cu sfârşitul lunii mai. Se poate spune că se comportă ca o plantă bienală-trienală în condiţiile ţării noastre. Lucrările de îngrijire sunt cele comune, specifice tuturor legumelor, planta nu are cerinţe tehnologice deosebite, nici pretenţii ridicate faţă de sol. Poate fi cultivată pe tot teritoriul României, se recomandă efectuarea a două prăşile mecanice şi una-două prăşile manuale, în funcţie de starea fizică a terenului şi gradul de îmburuienare al acestuia” a declarat Dr.ing. Costel Vînătoru.

 

 

Cercetările intreprinse până în prezent au demonstrat că bolile şi dăunătorii nu produc pagube semnificative acestei specii, singurul dăunător semnalat a fost nematodul, dar s-a constatat că în locurile infestate puternic cu nematozi, plantele au rezistat, nefiind diminuată semnificativ producţia.

Recoltatul se poate face eşalonat sau o singură dată. În cazul în care se recoltează o singură dată plantele mature, producţia la hectar este de 18-22 t masă vegetativp, însă dacă recoltatul se face eşalonat, prin tăierea lăstarilor şi regenerarea tufei, producţia poate creşte semnificativ. Momentul optim de recoltare a lăstarilor este în faza de boboc, deoarece în această perioadă aroma se exprimă cel mai puternic.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.