O nouă cultură agricolă se pregăteşte să ia cu asalt exploataţiile din România. Va fi o premieră şi, cu siguranţă, promite să aducă ceva nou în alimentația noastră. Este vorba despre spanacul urcător, Basella rubra. Deşi este recent introdusă în România, interesul pentru această plantă este mare, mai ales că poate fi cultivată cu succes şi în sistem gospodăresc.
Pentru cei care nu au aflat încă, Spanacul de Malabar- Basella rubra –provine din zona Asiei şi face parte din familia Basellaceae. Această specie de spanac este o plantă de zi scurtă, suculentă, cu tulpina netedă și cu o multitudine de lăstari, lungi de câțiva metri. Tulpinile pot fi de culoare verde sau purpuriu. Frunzele sunt cărnoase, ovate sau sub formă de inimă, cu o lungime cuprinsa între 5-12 cm . De asemenea, fructul este cărnos, ovoid sau sferic cu o lungime de 5-6 mm și capătă culoare mov la maturitate.
„În prezent, la SCDL Buzău a fost aclimatizat un genotip cu caracteristici distincte, ce poate fi cultivat pe tot teritoriul ţării noastre în sistem palisat. Cultura se poate înfiinţa primavara devreme prin semănat direct sau prin răsad. Semănatul direct se poate realiza în zonele mai calde, după data de 1 aprilie, iar pentru producerea de răsad, semănatul se realizează în palete alveolare, în prima decadă a lunii martie. Plantatul în câmp se face după data de 15 aprilie în zonele mai calde, iar în zonele mai reci în jurul datei de 1 mai. Lucrările de îngrijire sunt cele specifice spanacului comun cu precizarea că acesta trebuie palisat (legat pe arac, boltă). Distanţele optime de plantare între plante sunt de 35-40 cm, iar între rânduri, 1,2 m. Poate fi micşorată distanţa între rânduri, dar nu mai puţin de 70 cm. Până în prezent nu s-au depistat boli şi dăunători care să aducă pabuge majore culturii” declară dr.ing. Costel Vînătoru, SCDL Buzău.
Caracteristicile distincte ale acestei specii sunt în primul rând date de creşterea nedeterminată, planta atingând înaltimi foarte mari, de peste 3 m în câmp. Poate fi cultivată şi în spaţii protejate, potenţialul de producţie este mult mai mare faţă de spanacul comun.
„Cercetările intreprinse până în prezent la SCDL Buzău au scos la iveală ca această plantă are multiple întrebuinţări: alimentare, medicinale şi ornamentale. Frunzele şi lăstarii cruzi pot fi preparaţi asemenea spanacului tradiţional. Menţionez că în condiţiile pedoclimatice ale ţării noastre, noua specie de spanac poate fi cultivată de primavara devreme până la venirea îngheţului. În timpul verii, atunci când temperaturile sunt ridicate, pot fi recoltate frunze şi lăstari proaspeţi de la această plantă, spre deosebire de spanacul comun care poate fi cultivat doar primăvara şi toamna. Proprietăţile alimentare ale spanacului malabar sunt aproximativ identice cu cele ale spanacului comun. Din punct de vedere medicinal, planta aduce un aport substanţial în menţinerea şi tratarea unor afecţiuni” mai adaugă Vînătoru.
Ca planta ornamentală, spanacul urcător poate fi cultivată în sistem palisat sau pe pergolă (boltă) datorită foliajului bogat, lăstarilor şi florilor frumos colorate.
„În ultima perioadă, fermierii au început să solicite din ce în ce mai mult cercetării plante de nişă. Deşi este recent introdusă în România, interesul pentru această plantă este mare, mai ales că poate fi cultivată cu succes în sistem gospodaresc, iar în prezent staţiunea nu poate onora toate solicitările venite de la cultivatori. Pe măsura ce soiul va fi omologat şi brevetat, potenţialul de producere a seminţelor va creşte şi în scurt timp va fi extins pe scară largă în cultură” conchide cercetătorul.
