Home-Deco

Ce nu știai despre dressinguri

Timp de sute de ani, dressingurile au fost cunoscute pentru stilul lor elegant, inspirat din designul franțuzesc, pentru construcția solidă și flexibilitatea în folosire. Cunoscute și sub numele de dulapuri de haine sau șifoniere, dressingurile continuă să crească în popularitate, căpătând noi forme, care le depășesc funcționalitatea originală.

Deși sunt foarte comune în zilele noastre, dressingurile nu au existat dintotdeauna. Primele variații ale acestui tip de mobilier au fost produse în Imperiul Roman și serveau păstrării armelor (de unde și termenul franțuzesc – armoire). În Evul Mediu însă, ele erau folosite de către cei înstăriți pentru a-și păstra hainele și obiectele de preț departe de șoareci și molii.

Chiar dacă forma clasică de dressinguri presupune o construcție înaltă, cu două uși și o zonă de rafturi înăuntru, dar și la baza acesteia, acest tip de mobilier a apărut prima oară în jurul anului 1860. Înainte de asta, nobilii aveau la dispoziție camere întregi desemnate pentru păstrarea hainelor, cu rafturi și agățători, în special pentru rochiile și costumele supradimensionate ale acelor vremuri.
Una din metodele de verificare a spațiului din interior era „metoda celor opt pitici”. Pe scurt, un dressing era considerat suficient de încăpător dacă în el încăpeau opt bărbați de statură mică. Deși pare amuzant acum, la acea vreme această metodă era considerată o regulă de bază, iar de cele mai multe ori acest test se făcea cu ajutorul celor de statură mică.

În casele mai mari din perioada victoriană, era des întâlnit ca lângă dormitor să existe un spațiu pentru schimbat hainele, numit dressing room, pentru bărbați, sau boudoir, pentru femei. Numele de boudoir provine din frantuzescul bouder, ce înseamnă a se bosumfa, a se îmbufna.

Prima bară din interiorul dressingului a fost folosită în 1870. La scurt timp după aceea a urmat și apariția umerașelor, deși nu se știe cu siguranță cine a fost inventatorul lor. Mulți cred că acesta ar fi fost Albert J. Parkhouse, care, ajungând într-o zi la lucru, s-a supărat că nu avea unde să-și atârne haina, astfel că a folosit o sârmă pentru a confecționa primul umeraș pentru haine.
Un mit spune că, în America, la sfârșitul sec. al XIX-lea, casele ar fi fost taxate suplimentar dacă aveau dressinguri. Mulți sunt de părere că popularizarea acestui mit a avut loc din cauza modului în care erau ținute până atunci hainele. De cele mai multe ori, dulapurile sau șifonierele erau ținute în camera de zi și erau folosite pentru a păstra bunuri generale. Hainele se țineau într-un cufăr sau în sertare.

Un dressing sau un șifonier elegant va da tonul întregii camere. De aceea, dacă ai de gând să renovezi sau să-ți mobilezi dormitorul pornind de la zero, cel mai bine este să începi cu alegerea dressingului. Din cauza mărimii acestuia, este important să măsori bine spațiul înainte de achiziționare, având grijă să iei în calcul și spațiul de deschidere a ușilor sau a sertarelor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *