Grădina ta

Narcisa, floarea cu proprietăţi calmante

Narcisele ocupă un loc deosebit în peisajul primăverii, înflorind în lunile martie-mai. Florile împrăștie în aer o mireasmă inconfundabilă, specială, foarte puternică, motiv pentru care nu este o floare îndrăgită de toată lumea.

Narcisa (genul Narcissus), denumită popular și ghiocel galben, trompeta sau coronița, face pare din familia Amaryllidacee. Este un gen originar din nordul Africii, din regiunile mediteraneene și din Europa Centrală. Termenul de narcisă vine de la mitul frumosului tânăr Narcis din mitologia greacă, care s-ar fi îndrăgostit de chipul său. Legenda spune că floarea a apărut la moartea sa, chiar pe mormântul său. Narcisa este o plantă ce crește de obicei pe pajiști, pe pășuni, în păduri, pe malurile râurilor sau este cultivată în grădini. Înfloresc primăvara și în cazuri rare toamna sau iarna.

Narcisa se găsea și în Asia fiind una dintre cele mai vechi plante. Există date care atestă existența narcisei din anul 3000 înainte de Hristos. Vechii greci, romani și chinezi cultivau narcisa pentru proprietățile ei medicale. A fost o plantă cultivată masiv de către greci, însă până în anul 1600 nu au mai existat date despre această floare. În anul 1629, un grup de călători englezi au descoperit această floare și au cultivat-o în grădinile lor, alături de lalele și zambile. Astfel, narcisa a cunoscut din nou succesul din vremurile de altădată. În America anilor 1700, narcisa este cea mai populară floare cultivată în grădină.

Există peste 1.000 de varietăți de narcise, printre cele mai cunoscute numărându-se: Narcissus pseudonarcissusNarcissus atlanticusNarcissus elegansNarcissus poeticusNarcissus IncomparabilisNarcissus tazettaRembrandtKing AlfredTexas sau Helios. O specie mai specială este Narcissus papyraceus, numită și „narcisa de hârtie”, datorită albului pur și a florilor delicate. O altă specie deosebită este Ice follies, care are petale alb-crem, cu cupă gălbuie, ce devine, apoi, albă.

În România este vestită rezervația naturală Poiana cu narcise din localitatea Vad, județul Brașov, din depresiunea Făgărașului. Un alt loc cu narcise este Rezervația naturală Poiana cu narcise de la Racâș-Hida de lângă satul Racâș, Sălaj.

În funcție de specie și varietate, narcisele cresc având o înălțime între 10 — 45 cm. Bulbul este ovoid, rotund, piriform. Frunzele sunt lat-liniare, puțin canaliculate, glaucesceate, cilindrice, ascuțite la vârf sau ensiforme, de culoare verde închis. Florile sunt mici (miniatur), până la circa 10 cm diametru, tubuloase sau coronate, simple sau involte, albe sau galbene, uneori verzi, cu petale albe și coronulă galbenă sau cu coronulă galbenă cu margine roșie, portocalie sau roz etc, cu sau fără miros, cu tulpină unifloră sau multifloră. Fructul este o capsulă.

În medicina tradițională japoneză, narcisa era folosită la vindecarea rănilor. Romanii foloseaua narcisa pentru proprietățile emoliente și laxative. Arabii foloseau narcisa ca afrodisiac.

Substanțele toxice conținute de narcisă sunt alcaloizii: licorenina, gelantina, licorina, narcisidina. Bulbul narcisei este toxic, ingerarea acestuia provoacă greață, vomă, dureri de stomac, hipertensiune iar seva plantei, poate provoca, în contact cu pielea, reacții alergice.

Deși planta este foarte toxică, florile conțin și substanțe cu proprietăți calmante, emoliente, dezinfectante.

În medicina tradițională japoneză, narcisa era folosită la vindecarea rănilor

În scop fitoterapeutic se utilizează florile și bulbii. Planta se recoltează din luna februarie până în luna aprilie. Florile și bulbii au efecte calmante, liniștitoare, emoliente, dezinfectante, antiseptice, sedative, tahicardice, antitusive, antiasmatice, emetice.

Pentru uz intern narcisa este folosită pentru în caz de diaree, nevroză cardiacă, tahicardie, astm, nevroză, stări de agitatie și anxietate, boli pulmonare, anxietate, tuse convulsivă — sub formă de sirop, decoct, infuzie, din flori și bulbi.

Pentru uz extern preparatele obținute din narcisă se folosesc pentru vindecarea rănilor și leziunilor ușoare, În general, întrebuințarea în scopuri terapeutice a preparatelor care au în compoziție această plantă se face numai sub stricta îndrumare a unui specialist. Sursa: Agerpres

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *