Fii Creativ

Pregatirea pentru iernare a vitei-de-vie

Vita-de-vie este o planta adaptata climatului temperat, caracterizat prin prezenta celor 4 anotimpuri, dintre care iarna poate sa fie, in anumite zone, foarte geroasa, cu temperaturi minime care coboara uneori sub pragul de rezistenta de -18… – 22ºC.

Exista o multitudine de factori care influenteaza rezistenta la ger a vitei-de-vie: nivelul temperaturilor minime nocive, soiul, amplasarea pe teren a plantatiilor pe diferite forme de relief, perioada in care survin, forma de conducere a butucilor, gradul de maturare a lemnului etc.

Vita-de-vie parcurge perioada de repaus in bune conditii atunci cand temperatura minima nu coboara sub -15ºC.

Soiurile de struguri pentru masa sunt mai sensibile la ger (rezista pana la -18… – 20ºC), in timp ce soiurile pentru vin sunt mai rezistente (-20… – 22ºC). Sunt cateva soiuri foarte sensibile (Cardinal, Transilvania, Victoria), la care temperaturile de -16… – 18ºC afecteaza viabilitatea mugurilor, in timp ce altele sunt mai rezistente: Pinot gris, Cabernet Sauvignon, Coarna neagra, etc. Hibrizii direct producatori rezista la temperaturi si mai scazute cu cateva grade, comparativ cu soiurile nobile.

Cele mai afectate de ger sunt plantatiile situate pe vai, la baza pantelor si pe ses, comparativ cu cele de pe pante.

Rezistenta la ger variaza pe parcursul perioadei de repaus a vitei-de-vie; la inceputul si sfarsitul acesteia rezistenta este mai scazuta si este maxima la mijlocul iernii.

In cazul plantatiilor conduse in forma joasa si neprotejate, gradul de afectare a butucilor este mai mare, intrucat in apropierea solului temperaturile minime sunt mai scazute.

Un rol important in asigurarea rezistentei la iernare a vitei-de-vie il are si gradul de maturare a lemnului care depinde si de starea de sanatate a butucilor, de parcurgerea unor toamne lungi, fara exces de precipitatii etc.

In functie de conditiile de iernare, in viticultura se practica 3 sisteme de cultura: protejata, semiprotejata si neprotejata.

Cultura protejata se practica acolo unde temperaturile minime absolute nocive pentru vita-de-vie au o frecventa mai mare de 4 ani, din 10 ani de productie. Butucii condusi in forma joasa sunt protejati prin acoperirea coardelor cu un strat de pamant de 10-20 cm. Lucrarea este usurata, daca la aratura de toamna rasturnarea brazdei se face „in laturi”. Ingropatul se face toamna dupa caderea frunzelor, inainte de inghetarea solului, dupa ce s-a efectuat taierea de usurare. Cu aceasta ocazie, la taierea Guyot multiplu, pe forma joasa de conducere a butucului, la care in primavara vom lasa 2-4 coarde re rod (de 8-10 ochi) si a 2-4 cepi de inlocuire (de 2 ochi), la taierea de usurare se pastreaza maximum 4-6 coarde, cu eliminarea plusului de lungime. In jurul butucului, cu sapa, se face un musuroi, iar pe directia randului, in stanga si dreapta fiecarui butuc un pat de pamant, inalt, in dreptul butucului, pana la primele ramificatii pornite din butuc. Apoi coardele lasate la taierea de usurare, stranse manunchi, se intind pe aceste paturi de pamant, potrivit cu directia lor naturala, fara a le forta, si se fixeaza spre varful lor cu pamant si apoi pe toata lungimea, cu un strat de pamant de 10-20 cm.

Cultura semiprotejata se practica acolo unde frecventa temperaturilor minime nocive din timpul iernii nu depaseste 2-3 ani din 10. In aceste conditii se practica forma semiinalta, cu pastrarea a 2 cepi de siguranta la baza tulpinii (de 2-3 ochi), care sunt reinnoiti periodic. Toamna, dupa caderea frunzelor, coardele anuale rezultate din acesti cepi de siguranta sunt acoperite cu un strat de pamant de 10-20 cm. In cazul plantatiilor tinere, musuroitul facut la baza butucilor reprezinta tot o semiprotejare.

Citeste continuare articolului aici: https://www.misiuneacasa.ro/pregatirea-pentru-iernare-a-vitei-de-vie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *