Beneficiile plantelor

Hreanul, aliatul siluetei tale

Hreanul este o plantă legumicolă perenă, fiind o rudă foarte apropiată a verzei şi a conopidei, dar şi a muştarului. Preferă solurile umede cu poziţie însorită. Cunoscut de greci şi de români ca un leac cu efecte sigure în răceli, hreanul s-a răspândit şi în gospodăriile dacilor, care îl foloseau frecvent. Ei coceau rădăcina şi o foloseau ca remediu contra galcilor, florile legumei le foloseau sub formă de ceaiuri, bune pentru răceli, iar frunzele crude erau aplicate pe frunte sub formă de compresă  pentru limpezirea minţii şi alungarea migrenelor.

Rădăcina este partea cea mai valoroasă a hreanului nu numai din punct de vedere gastronomic, ci şi medicinal. Este foarte bogată în vitamina C şi B, dar şi în minerale fier, potasiu,calciu şi  magneziu. De asemena, hreanul conţine de două ori mai multă vitamina C decât lămâia.

Hreanul este un condiment valoros, contribuind la revigorarea organismului. Datorită compoziţiei chimice, acţiunea sa de tonifiere este de lungă durată. De aceea, terapia cu hrean este indicată în combaterea oboselii cronice.

Hreanul are multe calităţi terapeutice, fiind utilizat şi la stimularea poftei de mâncare, tratarea gastritei şi echilibrarea tranzitului intestinal. Substanţa care dă gustul picant al hreanului creşte secreţia de suc gastric şi redă pofta de mancare persoanelor anemice sau anorexice. Digestia lentă şi gastrita hipoacidă se tratează în mod eficient cu câte două-trei linguri de hrean ras, care se consumă în timpul meselor principale.

Având efecte diuretice, este unul din alimentele recomandate în curele de slăbire. Consumat simplu, doar ras şi opărit sau crud amestecat într-o salată de sfeclă, adăugat la o maioneza uşoară de lapte, face deliciul fiecărei mese.

Hreanul este contraindicat în caz de: enterita acută, macrolitiază urinară, hemoragii interne, hemoroizi şi hipercorticism.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *